Wednesday, March 23, 2011

Vasile Alecsandri - Sfarsitul Iernei


Este una din poeziile care mi-au ramas in suflet si le-am tinut cu mine pe orisiunde am fost.

S-a dus zapada alba de pe intinsul tarii,
S-au dus zilele Babei si noptile vegherii.
Campia scoate aburi; pe umedul pamant
Se-ntind carari uscate de-al primaverii vant.

Lumina e mai calda si-n inima patrunde;
Prin rapi adanci zapada de soare se ascunde.
Paraiele umflate curg iute sopotind,
si mugurii pe creanga se vad imbobocind.

O, Doamne! iata-un flutur ce prin vazduh se perde!
In campul vested iata un fir de iarba verde
Pe care-ncet se urca un galbin gandacel,
si sub a lui povara il pleaca-ncetinel.

Un fir de iarba verde, o raza-ncalzitoare,
Un gandacel, un flutur, un clopotel in floare,
Dupa o iarna lunga s-un dor nemarginit,
Aprind un soare dulce in sufletul uimit!


Alecsandri, portret de Aman


Zice Alecsandri, Romanul caracterizeaza sub forme poetice sau glumete toate variatiile timpului. Astfel, ii place a numi zilele Babei, zilele cele dentai ale lunei mart (giboulées de Mars), pretinzand ca ele sunt nesuferite, ca o baba care se cearta necontenit, si plange, se boceste si nu lasa pe nime in pace. insa adevarata denumire de zilele Babei e bazata pe sarbatoarea Dochiei (baba Dochia), ce cade la inceputul lui mart. Acele zile sunt urmate de zilele cocostarcului, a mieilor, a ciocarliei, a randunelelor etc., care prevestesc reintoarcerea in tara a paserilor pribegite de cu toamna si epoha nasterii mieilor.

No comments: